Citesc zilele astea "Insuportabila usuratate a fiintei", de Milan Kundera.
Ma simt ca atunci cand citesc un horoscop autentic - o persoana straina mie (astrologul sau, in cazul nostru, Kundera) intuieste sau, mai rau, vede prin mine si prin gandurile mele. Teza sa referitoare la profesie ca si criteriu de categorizare umana (teza care merge chiar un pic dincolo de profesie, spre divinitate) este una la care m-am gandit de multe ori, neputind insa sa o formulez foarte concret niciodata.
"Daca ar fi sa clasificam fiintele umane in categorii, impartirea ar trebui facuta potrivit unor dorinte profunde care le indeamna spre cutare sau cutare activitate, pe care apoi o practica toata viata. Fiecare francez e altfel. Dar toti actorii din lumea intreaga se aseamana - la Paris, la Praga si asa mai departe, pana in cel mai modest teatru de provincie."
Mi se pare un criteriu de impartire la fel sau poate chiar mai bun decat categorizarea in functie de rase de exemplu sau de regiuni geografice, pentru ca semnifica ceva, transmite ceva despre calitatea personala (sau profesionala), subiectiva, a acelei categorii umane.
Cunoasteti pe cineva care sa fie 100% obiectiv in orice situatie, tot timpul? Exista vreun astfel de om? Nu e este natural sa alegi un criteriu obiectiv (ca rasa, regiunea, etc.) atunci cand vrei sa imparti oamenii in categorii, ci unul complet subiectiv, caci subiectivitatea este ceea ce caracterizeaza ea insasi toate categoriile umane, fara exceptie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu